1. Tranchilizante
Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe
piaţa germană, locul întâi a fost ţinut mult timp de Valium (diazepam),
urmat de Adumbran şi Praxiten (oxazepam).
Între timp, diazepamul a fost înlocuit de alte benzodiazepine care i-au
luat locul de frunte. În Republica Federală Germania, pe piaţa
mdicamentului se găsesc, în principal, următoarele tranchilizante:
Denumire comercială
Lexotanil
Librium
Valium
Tranxilium
Dalmadorm
Tavor
Nobrium
Mogadan
Adumbran
Praxiten Demetrin
Rohypnol
Tranchilizantele cel mai frecvent utilizate fac parte din categoria
benzodiazepinelor.
Acţiune:
Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc între
ele în mod esenţial, în ceea ce priveşte acţiunea lor. Industria
farmaceutică oferă mereu produse noi. Tranchilizantele au în primul
rând o acţiune calmantă, antiagresivă, anxiolitică şi un oarecare efect
tonic-antidepresiv. În plus, majoritatea tranchilizantelor are şi o
acţiune de relaxare a musculaturii voluntare. Diazepamul poate fi
utilizat, în afară de aceste indicaţii, şi la tratamentul imediat al crizelor
epileptice. Apoi, tranchilizantele au un efect de distanţare faţă de
durere şi de inducere a somnului, fără a suprima însă fazele de vis
(somnul paradoxal - n.tr.), aşa cum o fac barbituricele.
Tranchilizantele au devenit - după alcool - drogul naţiunii nr. 2,
probabil, pentru că "ajută" la depăşirea situaţiilor de stres neplăcute
de la locul de muncă sau din mediul familial, pentru că ameliorează
senzaţiile de frică, neliniştea şi frustrarea şi permit relaxarea fizică şi
psihică. Mediul înconjurător este văzut ca prin nişte "ochelari roz", sunt
"diluate" contradicţiile, conflictele chinuitoare din trecut îşi pierd
semnificaţia, totul devine mult mai plăcut şi prietenos, iar viaţa este
mai uşor de trăit.
Abuz şi dependenţă
Fără îndoială, consumul cronic de benzodiazepine în doze mari poate
duce, în cazuri individuale, la euforie, instalarea toleranţei şi, în final,
la dependenţă. Tipul de dependenţă corespunde celui faţă de alcool şi
barbiturice. Deoarece benzodiazepinele nu se metabolizează prin ficat,
potenţialul de dependenţă priveşte în special domeniul psihic.
În cazul supradozării tranchilizantelor până la 1 g este posibilă
instalarea unui somn de 48 de ore.
Riscurile abuzului:
Psihice
- plafonare în plan afectiv, apatie, lipsa trăirilor emoţionale
- slăbirea creativităţii
- incapacitatea rezolvării conflictelor
- pierderea simţului răspunderii
- comportament social neavenit
- mai rar: manii, accese de furie, halucinaţii, psihoze
- cimentarea unor relaţii sociale nesatisfăcătoare
- posibil, amplificarea stărilor depresive
Consecinţe pe termen lung:
Deoarece benzodiazepinele acţionează doar simptomatic şi nu rezolvă
cauza problemelor, acestea nu se rezolvă, conflictele nu se pot
soluţiona, iar frica - cu rol de semnal de alarmă - nu mai este
percepută ca atare. Se ajunge la aşa-numitul efect rebound (de
recădere - n.tr.), manifestat prin insomnie în primele ore ale dimineţii,
creşterea în greutate, pierderea libidoului, stare generală de
slăbiciune, buimăceală, dezinteres şi mahmureală.
Abstinenţa şi fenomene de sevraj:
Abstinenţa de la benzodiazepine este extrem de dificilă şi se realizează
printr-o reducere lentă a medicamentului până la eliminare totală.
Fenomene de sevraj:
Anxietate, insomnie, tulburări circulatorii şi tulburări gastro-intestinale,
crize convulsive.
O problemă specială este politoxicomania:
Mulţi dependenţi de medicamente consumă concomitent mai mult
preparate. Ei iau, de exemplu, un barbituric puternic contra tulburărilor
de somn, dimineaţa un produs stimulant, iar între acestea un
tranchilizant. Multe medicamente prezintă interacţiuni nefaste, mai
ales în combinaţie cu alcoolul. Bunăoară, pot prelungi sau întreţine
timp îndelungat starea de ebrietate indusă de alcool. Alteori, pot
ameliora fenomenele de sevraj. Dependenţii de opiacee abuzează şi ei
de tranchilizante, atât pe cale orală, cât şi pe cale intravenoasă, de
exemplu atunci când îşi injectează "Rohypnol ".
2. Somnifere
Sumar al principalelor clase de somnifere:
a) Barbiturice, de ex.: Luminal (Fenobarbital)
b) Bromuri, de ex. Adalin (bromuree)
c) Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat
d) Alte categorii de substanţe, de ex. Distraneurin (clometiazol),
utilizat în terapia de dezalcoolizare (produsul i.v. a fost retras de pe
piaţa franceză, producătorul Astra Zeneca a retras întreaga producţie
din cauza gravelor efecte adverse. Nu se mai găseşte forma pentru
administrare i.v. - n. tr.)
e) Perparate combinate periculoase, de ex. Mandrax (metaqualona)
Barbiturice:
Barbituricele induc un somn asemănător narcozei (suprimă fazele de
vis/somn paradoxal).
Efecte secundare:
Efectele nedorite sunt rare, la doze normale, şi de regulă nu sunt
sesizate din cauza acţiunii principale a medicamentului, ele apărând în
somn. Pot însă să apară: somnolenţă în timpul zilei, tulburări de
echilibru, "stare de beţie", mersul ebrios şi tulburarea capacităţii de
discernământ.
Rareori, apar: depresia respiratorie, stare de excitaţie nervoasă,
dezorientare (frecvent la persoane mai în vârstă), hipotermie, tulburări
de dinamică sexuală, dureri musculare şi articulare.
Barbituricele interferează cu capacitatea de a conduce un autovehicol
şi reduc, în general, atenţia.
Consumul concomitent de alcool este cel care evidenţiază sau
potenţează în mod periculos aceste efecte adverse, deorece ambele
substanţe trebuie prelucrate (metabolizate) de ficat.
Riscul de dependenţă:
Consumul de barbiturice poartă cu sine un mare risc de dependenţă,
deoarece doza trebuie mărită deja la câteva zile, pentru a atinge
efectul iniţial. De asemenea, primele fenomene de sevraj - nelinişte,
iritabilitate şi insomnie - apar deja după primele două săptămâni de
consum. Barbituricele induc o tulburare severă a caracterului somnului
normal, prin faptul că suprimă fazele de vis (somnul paradoxal)
necesare păstrării echilibrului psihic.
Consumul pe o perioadă îndelungată induce modificări insidioase de
personalitate.
În baza caracterului aproape identic al dependenţei de alcool şi al celei
de barbiturice, ambele sunt incluse de către Organizaţia Mondială a
Sănătăţii (OMS) în aceeaşi categorie de dependenţă.
Spre deosebire de tranchilizante, marja de siguranţă dintre doza
terapeutică şi cea toxică este foarte redusă, fapt recunoscut şi
exploatat de mulţi oameni. Intoxicaţia severă rămâne şi azi o metodă
răspândită de suicid.
O intoxicaţie acută cu barbiturice va provoca paralizarea progresivă a
centrului respirator şi prăbuşirea funcţiilor circulatorii.
Compuşi cu brom ai ureei:
Aceste substanţe sunt legături chimice între uree şi brom care, în
ansamblu, au un efect mai slab decât barbituricele. În momentul
întrării în circuitul metabolic al organismului, ele se depozitează la
diferite nivele, deoarece bromul se elimină doar lent din organism.
Rezultă, în final, o intoxicaţie cronică insidioasă cu brom, aşa-numitul
bromism, cu: stări de confuzie, pierderea memoriei, delirii în cazurile
grave, dermatite, strănut, conjunctivită; sunt posibile hemoragii
punctiforme la nivelul tegumentului şi al mucoasei. Legăturile bromuree
prezintă şi ele un risc mare de toleranţă şi dependenţă.
Paraldehida şi cloralhidratul:
Din cauza gustului lor execrabil, aceste substanţe nu sunt folosite mai
niciodată ca stupefiante.
Scena consumatorilor de droguri:
Au existat şi există mereu preparate populare în rândul
consumatorilor, precum Luminalul (fenobarbital), Nembutal
(pentobarbital), Rosimon şi Mandrax (metaqualona). Acestea, alături
de altele, sunt adesea combinate cu droguri cu efect stimulator. Când
scade efectul unui drog "speed" sau atunci când acesta devine
insuportabil - în urma consumului cronic - somniferele ajută la
surmontarea insomniei de origine chimică.
