Alcoolul:
Cel mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 în Germania şi
are o istorie multimilenară. Denumirea de "alcool" provine din limba
arabă şi înseamnă "cel mai nobil". Efectele sale nu sunt însă tocmai
nobile: 2,5 milioane de dependenţi în Republica Federală Germania,
40.000 de morţi anual, din care aproape 1.500 decedaţi în traficul
rutier. Băuturile alcoolice sunt considerate "mijloace ce oferă plăcere"
(germ. Genussmittel): Fiecare cetăţean german bea anual cel puţin 13
litri de alcool pur. Fiecare! Pentru că statistica include şi copiii şi
persoanele adulte care nu consumă alcool. Daunele materiale
provocate anual se ridică la 30 de miliarde de mărci germane (15
miliarde ). Asta, fără a atribui valoare în bani vieţilor omeneşti
pierdute
Reprezentanţi din clasa alcoolilor:
Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida,
formiatul de etil. Toate aceste substanţe sunt extrem de toxice.
Etanolul este denumirea chimică pentru alcool (corect: Etanolul, sau
alcoolul etilic, este cel mai cunoscut dintre alcooli). Äthanol ist die
chemische Bezeichnung für Alkohol.
Berea are un conţinut alcoolic de două până la patru procente. Vinul
conţine de regulă opt până la zece, vinurile roşii "grele" (de ex. soiul
Burgunder) douăsprezece până la paisprezece procente. Vinurilor dulci
(vin de Porto, vin de Xeres/Sherry) li se adaugă alcool, astfel încât
ajung la un conţinut de 18 - 20%. Whisky-ul, romul, ginul şi coniacul
au, de regulă, un conţinut de etanol (alcool etilic) de 35 - 45 procente.
Acţiune:
Alcoolul acţionează predominant pe sistemul nervos al omului, mai
ales pe centrii ce coordonează funcţiile cerebrale complexe cum ar fi
conştienţa şi emoţiile, şi mai puţin pe funcţiile inferioare, vegetative.
Cât de tare este şi cât de mult ţine acest efect, depinde de
concentraţia de alcool din organism, ce se determină din sânge
(alcoolemia) şi se măsoară în grame de alcool la litrul de sânge. Cele
mai multe decese survenite în urma unei intoxicaţii etanolice au
evidenţiat o alcoolemie cuprinsă între 1,8 şi 6,7 grame/l. Concentraţiile
letale sunt cuprinse între 5,0 şi 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce
prezintă aceste valori decedează.
Unele simptome ale intoxicaţiei alcoolice acute seamănă mult cu
cele din intoxicaţia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor
care anihilează efectele morfinei şi heroinei, poate fi eficientă şi în
cazul intoxicaţiei cu alcool. De regulă, nu este însă necesar
tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficientă
spălătura gastrică urmată de perfuzii. Organismul metabolizează în
fiecare oră o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca şi la
metabolizarea altor alimente, se eliberează o anumită cantitate de
energie. Un pahar de ţuică are valoarea nutritivă a unui ou. Astfel, la
consumatorul (potatorul) cronic apare, mai devreme sau mai târziu, o
stare de avitaminoză, deoarece alcoolicii îşi asigură mare parte din
aportul nutritiv sub formă de alcool, care nu conţine vitamine, dar
pentru a cărui metabolizare sunt necesare respectivele vitamine.
Mahmureala
Consecinţele unei nopţi lungi de petrecere sunt cu siguranţă cunoscute
de toată lumea: o mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează
prin senzaţia de presiune la nivelul creierului, cefalee intensă,
nervozitate şi iritabilitate crescută, sensibilitate la stimuli externi,
oboseală precoce în cazul efortului fizic, precum şi transpiraţia profuză
şi o stare generală de epuizare, ca după o răceală zdravănă.
Efecte:
Alcoolul are un efect narcotic care se instalează - ca în cazul altor
substanţe narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid
de azot, N2O - n. tr.) - după un stadiu iniţial de iritaţie/excitaţie.
Această stare de excitaţie se defineşte însă mai degrabă negativ - prin
dispariţia inhibiţiilor - decât pozitiv. Forţa musculară grosieră creşte
după ingestia de alcool în cantităţi mici, fiind redusă senzaţia de
oboseală în timpul stării de excitaţie. În acelaşi timp, performanţa în
ceea ce priveşte rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea
unui autovehicol, este vizibil afectată, chiar la ingestia de cantităţi
reduse.
Se reduce nu doar performanţa generală, ci şi capacitatea de a aprecia
propria performanţă.
Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecinţele
tipice ale consumului de alcool. Cantităţi mici pot deja slăbi controlul,
scad inhibiţia, iar "supra-eul", aşa cum a denumit Sigmund Freud
regulile sociale pe care fiecare individ şi le însuşeşte în cursul vieţii,
pierde din semnificaţia sa. Dezinhibarea însă este rareori completă.
Din fericire, concentraţiile de alcool care produc dezinhibarea totală şi
care ar permite trăirea necontrolată a unor impulsuri agresive, produc
un efect narcotic atât de puternic, încât persoana în cauză nu mai este
în stare să comită gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De
asemenea, se spune că efectul stimulator al alcoolului asupra stării de
spirit şi a emoţiilor se explică prin aceeaşi dezinhibare, asociată cu
sugestia socială. Ca multe alte droguri, alcoolul creşte şi el
sugestibilitatea individului. Pentru că reduce autocritica, consumatorul
se vede satisfăcut în aşteptările sale: dacă doreşte să se înveselească,
se va înveseli, dacă aşteaptă ca alcoolul să-l liniştească, el se va
calma. La persoana aflată în stare de ebrietate, se evidenţiază mai ales
labilitatea dispoziţiei şi sugestibilitatea crescută: poate face gălăgie
veselă într-un moment, iar apoi să izbucnească în lacrimi şi să-şi
plângă viaţa nereuşită. În acest sens, alcoolul nu-l înveseleşte şi nici
nu-l întristează, ci doar înlătură mecanismele reglatoare care în mod
normal echilibrează oscilaţiile vieţii psihice. Întâi dispar inhibiţiile; apoi
lipseşte capacitatea de a efectua muncă de precizie, intelectuală sau
fizică; în final, este influenţată şi activitatea musculară grosieră, şi
conştienţa individului este tot mai tulburată. În doze foarte mari,
alcoolul determină o stare de narcoză - ce se deosebeşte clar de
somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. În doze şi mai
mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal. Decesul intervine prin
tulburări ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului
este paralizat, inima şi circulaţia sanguină se prăbuşesc. Un efect
evident al alcoolului se observă la nivelul vaselor sanguine care se
dilată. Concomitent, se produce o contracţie a vaselor din interiorul
organismului, pentru a păstra constantă tensiunea arterială. Pentru că
sângele se răceşte mai repede la suprafaţa corpului, alcoolul
accelerează pierderea de căldură. În acelaşi timp, el paralizează
centrul termogenezei în creier care reglează temperatura corpului.
Mulţi alcoolici au îngheţat în aer liber, devenind victime ale acestui
mecanism complex.
Alcoolismul:
Fazele alcoolismului, după Jellinek:
1. Faza prealcoolică: obiceiul de a se relaxa cu băutura, cu tendinţa
de a creşte cantitatea ingerată;
2. Faza prodromală: consumul, în secret, de alcool, gândire
orientetată mereu spre consum, apariţia sentimentelor de
vinovăţie, "rupturi ale filmului";
3. Consumul prin constrângere: pierderea controlului! Deraierea
totală în relaţiile sociale, accese de furie, gelozie, milă faţă de
propria persoană, preocupare pentru asigurarea unor cantităţi
suficiente, băutul de dimineaţă;
4. Faza cronică: decăderea personalităţii, tulburări cognitive.
Individul bea împreună cu persoane din medii sociale inferioare.
Pierderea toleranţei la alcool, tremurături, stări de anxietate,
stări de colaps.
Consecinţe fizice/biologice:
• gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12
• ficat de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene
• impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
• leziuni cerebrale toxice (modificări de caracter, scăderea
performanţelor intelectuale)
Psihoze determinate de consumul de alcool
1. Beţia patologică
Este o stare de excitaţie, respectiv sedare declanşată prin consumul de
alcool, cu reunoaşterea defectuoasă a realităţii, iluzii şi halucinaţii.
Frica excesivă sau furia, agresivitatea puternică, starea de afect şi
atitudinea violentă pot apărea, în unele cazuri, deja la ingerarea de
cantităţi minime de alcool (probabil în urma unei predispoziţii
individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral).
Durata acestor manifestări este limitată în timp (5-15 min.). Urmează
somnul terminal şi amnezia evenimentului. Aceste faze sunt greu de
apreciat în expertizele medico-legale.
2. Delirium tremens
Reprezintă o stare gravă în care apar halucinaţii vizuale majore,
aprecierea greşită a realităţii, agitaţie psihomotorie severă, transpiraţii
profuze, tremurături, dereglări periculoase ale frecvenţei cardiace şi
tensiunii arteriale. În trecut, starea de delirium tremens era adesea
letală, mortalitatea a scăzut semnificativ în ultimii ani mulţumită unor
medicamente noi.
3. Halucinoza alcoolică
Se aud voci vorbind între ele, precum şi voci comentatoare care judecă
persoana consumatorului. Halucinaţiile complexe de situaţii includ
scene de urmărire şi asediu şi se asociază cu anxietate maximă!
4. Gelozia obsesivă a alcoolicului
Este obsesia adesea incorigibilă, că partenera "merge" cu altul. Se
manifestă de regulă zgomotos şi cu un vocabular ordinar. Originea se
găseşte în relaţia tensionată a cuplului, datorată tocmai consumului de
alcool, precum şi în atitudinea evidentă de refuz din partea partenerei.
Se adaugă problema impotenţei, sentimentele de vinovăţie din cauza
abuzului de alcool, sentimentul de umilire şi, nu în ultimul rând, frica
de a-şi pierde partenerul de viaţă.
5. Encefalopatia Wernicke
Este o inflamaţie acută a creierului ce poate pune viaţa în pericol
(include somnolenţa, paralizia globilor oculari şi ataxia=tulburarea
coordonării mişcărilor).
6. Sindromul Korsakov
Tulbuări grave ale memoriei, pacientul confabulează mult.
Fenomene de sevraj:
Hipertensiunea arterială, transpiraţia profuză, tremurături, dureri la
nivelul întregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir,
tulburări de somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezintă întotdeuana o indicaţie pentru
internarea în spital. Aici, se urmează un tratament cu medicamente
psihotrope anxiolitice, hipotensoare şi perfuzii pentru corectarea
pierderii de lichide.
