tutunul-unul dintre cele mai populare droguri

FUMATUL UCIDE

În calendarul Organizatiei Mondiale a Sanatatii ziua de 31 mai este desemnata drept ziua mondiala de lupta împotriva fumatului. Sloganul din acest an este: "Fumatul ucide - nu te lasa pacalit."

În ciuda celor 6 miliarde de dolari cheltuiti anual de companiile producatoare de tigari pentru a ne convinge de avantajele fumatului, realitatea este ca fumatul ucide în cel mai real sens al cuvântului.

Fumul de tigara contine peste 4.000 de substante chimice diferite, din care peste 300 sunt toxice pentru om nicotina, arsenic, radon, cianuri, fenol, DDT, azbest, benzen, monoxid de carbon, formaldehida, etc.) si alte 43 sunt cancerigene. Cei mai toxici compusi sunt nicotina, gudroanele si monoxidul de carbon.

Nicotina stimuleaza inima prin eliberarea de catecolamine care cresc tensiunea arteriala, frecventa cardiaca si nevoia de oxigen a inimii. De asemenea, nicotina stimuleaza sistemul nervos, legându-se de receptorii colinergici centrali dupa numai 7 secunde de la inhalare. Aceasta activeaza caile neuro-umorale si duce la eliberarea de hormoni si neurotransmitatori. Asa se explica efectele euforice si instalarea dependentei de nicotina.

Gudroanele din fumul de tigara sunt cancerigene.

Monoxidul de carbon scade capacitatea de transport a oxigenului si favorizeaza aparitia aterosclerozei.

S-a estimat ca fumarea unei singure tigari scurteaza viata cu 7 minute, iar fumarea unui pachet de tigari pe zi scurteaza viata cu 140 minute/zi, 51.100 minute/an sau 35,5 zile/an. Aceasta înseamna ca anii fumatorilor au mai putin de 11 luni!

Potrivit celor mai recente studii, rata mortalitatii în rândul fumatorilor este de 2-3 ori mai mare decât la nefumatori la toate grupele de vârsta. Aceasta înseamna ca jumatate dintre fumatori vor deceda în cele din urma ca rezultat al fumatului. Daca tendintele actuale legate de fumat vor persista, aproximativ 500 de milioane de persoane aflate astazi în viata, adica cca. 9% din populatia globului, va deceda ca urmare a folosirii tutunului.

Aproximativ jumatate din decesele legate de fumat se produc între 35-69 ani, ceea ce face din fumat cea mai importanta cauza de moarte prematura în tarile civilizate. Multi din cei care mor din cauza fumatului nu fumeaza multe tigari pe zi, dar majoritatea fumeaza din adolescenta. Fumatorii trecuti de 30 de ani sufera de 5 ori mai multe infarcte miocardice decât nefumatorii. De fapt infarctul miocardic este principala modalitate prin care fumatul ucide tinerii. se estimeaza ca fumatul este responsabil de aproximativ 75% din infarctele care apar la fumatorii cu vârsta sub 50 de ani.

Dar efectele fumatului nu se opresc aici. Fumatul cauzeaza cca. 30% din decesele prin cancer. În medie, aproximativ 90-95% din decesele prin cancer pulmonar la barbati si 70-75% la femei se datoreaza fumatului. Fumatul provoaca si alte forme de cancer: de trahee, bronhii, laringe, cavitate bucala, buze, limba, gura, faringe, esofag, pancreas, vezica urinara, rinichi, stomac si col uterin.

Cineva a avut curiozitatea de ordoneze alfabetic numele bolilor legate de fumat. Rezultatul a fost surprinzator: pentru fiecare litera din alfabet exista cel putin o boala!

सोल्वेंती सी उस्तेंसिले droguri

Istoric:
În anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg răspândită în rândul
adolescenţilor americani şi suedezi. Adezivii care conţin toluol şi
solvenţi volatili erau picuraţi pe batiste (care apoi au fost ţinute în faţa
gurii şi nazului), sau turnaţi în pungi, pentru inhalarea vaporilor
acestora.
Alte substanţe:
Substanţele care se pretează la inhalare (adulmecare) sunt solvenţii
chimici din industrie, bricolaj şi domeniul casnic, precum: cleiuri,
diluanţi pentru adezivi, vopsele şi lacuri, benzina, acetona,
butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon
("Tetra") şi hidrocarburile fluorurate alifatice.
Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor conţine, de exemplu,
toluol.
Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietăţi
narcotizante care produce vapori neinflamabili.
Forma de consum:
Inhalarea (adulmecarea, germ. schnüffeln)
Periculoasă este mai ales varianta ce utilizează pungi de plastic,
deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la moarte, în cazul
instalării rapide a efectului stupefiant şi a intoxicaţiei necontrolabile de
către consumator.
Mod de acţiune a solvenţilor cu efect narcotic:
Cele patru stadii ale narcozei (pentru înţelegerea mdicalfarmacologică):
1. Analgezia: Este inhibată perceperea durerii, dar şi capacitatea de
autocritică şi orientarea temporo-spaţială.
2. Excitaţia: Prin inhibarea aproape totală a impulsurilor
"frenatoare" superioare, de la nivel cortical, se produce
dezinhibarea centrilor motori inferiori. În cazul abolirii sau
tulburării stării de conştienţă se observă o hiperreactivitate
motorică. Acest stadiu de excitatţie nervoasă se combate, în
anesteziologia modernă, prin medicamente miorelaxante.
3. Toleranţa: Pe lângă scoarţa cerebrală, sunt inhibate şi
diencefalul şi măduva spinării. Tonusul muscular se reduce,
starea de conştienţă este abolită, dar inima mai bate şi respiraţia
încă funcţionează.
4. Paralizie: În acest stadiu sunt afectaţi şi centrii vegetativi ai
trunchiului cerebral, respiraţia şi circulaţia fiind tulburate.
Când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul
încearcă să atingă doar primele două stadii. Tinde să atingă acea stare
de buimăceală cu tentă euforică, cu o uşoară tulburare a conştienţei, în
care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci când e
treaz şi în care tensiunile emoţionale şi spirituale sunt aplanate. În
această stare, autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa
conştienţei ancorate în realitatea obiectivă, astfel încât aurolacul
adolescent se transformă în Tarzan sau puternicul Superman al
benzilor sale desenate.
Se deosebesc patru stadii ale acţiunii substanţelor inhalate
(adulmecate):
În primul dintre acestea apar: greaţa, dureri la nivelul gambelor, sau
senzaţia de creier sub presiune. În cel de-al doilea se descrie
receptivitatea crescută la stimuli externi, asociată cu o stare de bine şi
sentimentul imponderabilităţii, similar cu starea de ebrietate alcoolică.
Al treilea stadiu este comparabil cu un somn superficial, în care
aurolacii cu experienţă îşi "croiesc" anumite vise în timpul zilei. Al
patrulea stadiu este starea de inconştienţă.
Sechele şi riscuri:
Aproape toţi solvenţii au efect toxic în cazul abuzului regulat.
Cloroformul produce leziuni hepatice şi poate determina - în doze prea
mari - paralizia respiraţiei, sau cel puţin tulburări central nervoase
grave, datorate hipoxiei cerebrale.
Abuzul de tricloretilenă produce inflamaţii ale nervilor, nevralgii ale
feţei şi suferinţe cardiace, de asemenea condiţionate nervos (prin
tulburarea conducerii impulsurilor). La adolescenţii care au inhalat în
mod regulat, timp de mai mulţi ani, vapori de toluol, au fost observate
delirii (vezi delirium tremens, la cap. Alcoolul) de mai multe zile.
Pe lângă stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezintă o
importantă cauză de deces.
Pot apărea stări confuzionale, cu reacţii de hiperexcitaţie, anxietate şi
panică. În plus, se pot produce arsuri şi combustii (arsuri chimice) ale
căilor respiratorii.
Cerc de persoane afectate:
Se remarcă mai ales adolescenţii tineri (10 - 15 ani) din păturile
sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt puţini, dar cu atât mai
periclitaţi, deoarece nu acţionează într-un anumit context, îşi
păstrează acest obicei multă vreme şi au suferit, de regulă, un
traumatism psihic anterior consumului.
Sechele de lungă durată:
Leziuni hepatice, renale, nervoase şi cerebrale.
Ustensile
Cine consumă droguri, are nevoie de anumite ustensile.
În funcţie de stupefiantul utilizat şi de calea de administrare, persoana
dependentă de droguri se află în posesia unor accesorii dintre cele mai
diverse.
Haşiş
Instrumente pentru fumat:
Pipe, narghilele (şişa), shillum (aparat special pentru fumatul de
haşiş), precum şi instalaţii de producţie proprie
Ţigarete de haşiş (engl. joint)
Rezervoare pentru păstrare (cutii de filme fotografice, cutii de
medicamente)
Cântar de scrisori (pentru greutăţi mici - n. tr.) pentru cântărirea
dozelor de consum
Folie de aluminiu în care se ambalează porţiile de haşiş
Pentru droguri sintetice
Rezervoare cu pulberi necunoscute
Plicuri mici, pliate (pentru ambalarea pulberii) (engl. hits - fiecare
porţie corespunde unui hit = lovitură, n. tr.)
Capsule
Rezervoare pentru păstrare
Seringi
Pentru LSD
Cutiuţe mici
Materiale de ambalaj, de ex. bucăţi mici de folie de aluminiu; bandă de
lipit
Pentru cocaină
Plicuri mici, pliate, din hârtie şi folie de aluminiu, în care este ambalată
cocaina
Rezervoare pentru păstrarea cocainei
Trusa cocainomanului, ce conţine: Oglindă, lamă de ras, tubuleţ pentru
prizare, cutiuţă pentru păstrare, seringă
Tubuleţ pentru prizare (din metal, sticlă, sau plastic)
Linguriţa cocainomanului
Pentru crack
Cutiuţe mici de plastic pentru păstrare
Pipe speciale
Pentru heroină
Plicuri mici, pliate, din hârtie, celofan sau folie de aluminiu, în care se
ambalează heroina (hits)
De regulă, seringi de unică folosinţă
Linguri acoperite de funingine în care se dizolvă heroina; o brichetă
pentru încălzirea soluţiei şi tamponaşe de vată sau filtre de ţigaretă
rupte, prin care heroina se filtrează în timpul aspirării în seringă
Şiret de pantofi, curea, sau furtun de cauciuc, pe post de garou,
pentru comprimarea venei în vederea administrării injecţiei

metadona

Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar
morfinei, elaborata in anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A
fost patentata in anul 1953 si lansata pe piata ca analgezic forte sub
denumirea de POLAMIDONR. Din anii 1960, metadona a fost utilizata
(mai intai in SUA) ca substanta impotriva sindromului de abstinenta
fizica in cadrul dezintoxicarii de heroina.
Ca substituent, metadona este adecvata din mai multe motive:
• Poate fi produsa pe cale sintetica. Astfel, se combate cultivarea
opiului si traficul de produse opiacee.
• Poate fi administrata, fara afectarea semnificativa a eficientei, si
sub forma de comprimate sau picaturi. Picaturile se dizolva de
cele mai multe ori in suc de portocale.
• Are efect mai indelungat decat heroina, deci nu trebuie
administrata decat o data pe zi.
• Datoria instalarii insidioase a efectului in cazul administrarii orale
nu se produce asa-numitul kick (senzatie puternica de euforie,
instalata brusc, la scurt timp dupa administrare). Astfel, lipseste
sentimentul euforic care duce la agravarea addictiei. Daca insa
metadona se administreaza intravenos, efectul este similar unei
doze de heroina injectata. Pentru pacientii care nu suporta
metadona pe cale orala, in Elvetia exista posibilitatea de a obtine
metadona ca solutie injectabila.
Compozitie
Metadona este un racemic format din doua molecule gemene
(enantiomeri), continute in proportie egala (50%): levometadona ((R)-
metadona) si dextrometadona ((S)-metadona). In Germania,
metadona se elibereaza numai in farmacii si numai prin prezentarea
unei retete cu regim special (reteta cu timbru sec).
Efecte adverse
Efect sedativ, transpiratii profuze, euforie, mioza, rar tahicardie,
hipotensiune, constipatie (ca toate opiaceele, are actiune paralitica
asupra peristaltismului intestinal), depresie respiratorie (inhibarea
automatismului respirator).
Intoxicatia
Semne ale unei supradoze sunt: depresia respiratorie severa,
hipotensiune marcata, tahicardie, hipertermie, tulburari de constienta
pana la coma.
Mod de administrare
Levometadona poate fi administrata sub forma de comprimate,
intravenos (i.v.) si intramuscular (i.m.), precum si ca solutie
neinjectabila de picaturi.
In medicina, se administreaza si ca analgezic forte, sarac in efecte
adverse, de exemplu in cazul infarctului miocardic si al durerilor
tumorale.