1. LSD
(LSD=dietil-amina lisergic, LSD 25)
Substanţa activă se dizolvă în lichide, într-o anumită concentraţie, şi
se aplică apoi pe un substrat (zahăr cubic, hârtie sugativă, bucăţi de
pâslă, bucăţele de hârtie, tablete sau capsule) în vederea consumului.
Cele mai cunoscute variante de LSD:
Happy Faces: Nume de fantezie a unui produs "underground" (din
lumea interlopă)
Mini-Trips: Substraturi de dimeniuni minuscule (de ex. gelatine),
impregnate cu LSD şi care, datorită dimensiunii lor reduse, se pretează
foarte bine la traficul ilegal.
Purple Haze: Variantă de LSD, denumită astfel după o piesă de muzică
rock a muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la râdnul său mare
consumator şi victimă a drogurilor
Sunshine Explosion: Nume de fantezie a unui produs deosebit de
puternic.
Comic-Trips
Efecte chimice şi fiziologice:
Dacă e să privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresionează
doza minimă suficientă pentru a modifica profund trăirile timp de 8 -
12 ore. În medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de
LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzaţii tari cu LSD tuturor locuitorilor
unui oraş cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranţă a LSD este foarte
mare; cantităţi de până la 3000 de micrograme pot fi suportate de
organism, în majoritatea cazurilor, fără consecinţe negative.
Pe de altă parte, cantităţile de LSD produse azi în laboratoare
improvizate în bucătării nu sunt întotdeauna pure.
Administrat oral, efectul LSD începe să se instaleze după circa 45 de
minute. Injectat intravenos, efectul apare la doar câteva minute.
Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral şi
diencefalului, în primul rând asupra sistemului limbic şi sistemului
reticular (activator ascendent - n. tr.). Aceşti centri cerebrali
coordonează reacţiile emoţionale la stimuli externi şi influenţează
selectarea informaţiilor provenite din mediul nostru înconjurător, ce
sunt transmise către creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra
centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilată
(ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar
ocazional se constată greţuri şi vărsături, ceea ce indică faptul că LSD
irită centrul vomei din trunchiul cerebral.
Interesantă, din punct de vedere farmacologic, este toleranţa ce se
instalează destul de rapid. Cine ia LSD în doze constante, timp de mai
multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie că se creşte doza, fie
se face o pauză de câteva zile, până la refacerea sensibilităţii faţă de
substanţă.
Aproape toţi oamenii care au încercat măcar odată substanţe
halucinogene, descriu, ca primă modificare psihică, strălucirea crescută
a culorilor.
Halucinaţiile declanşate de LSD nu sunt, defapt, decât
pseudohalucinaţii, consumatorii fiind aproape întotdeauna conştienţi de
faptul că impresiile trăite nu sunt reale.
Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor
cunoscute până acum poate fi considerat abolirea stabilităţii lumii
noastre interioare, tulburând percepţiile noastre, strict constante în
mod normal.
Într-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantilă a organizării
percepţiilor ce definesc starea de conştienţă. La fel ca şi pentru copil,
consumatorului aflat sub influenţa LSD toate lucrurile îi sunt noi şi
unice - va constata, poate, că ciocolata îi place acum mai mult ca
niciodată.
Asemenea copilului însă, consumatorul va fi puternic dependent de
mediul său. Un mediu social prietenos şi suportiv este, de aceea, cel
mai bun mijloc împotriva unui bad trip (engl. călătorie nereuşită -
experienţă negativă, episod disforic - n .tr.).
Trăirile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de aşteptările
individuale ale consumatorului faţă de consum, cât şi de sugestiile pe
care le primeşte din mediul său social. Cine se aşteaptă ca LSD-ul să
acţioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamăgit.
Dependenţa:
Pericolul toleranţei (obişnuinţei) psihice
Pericole:
a) Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la
nivel celular, precum şi malformaţii congenitale, la copiii mamelor care
au consumat LSD în timpul sarcinii.
b) Pericole/riscuri psihogene imediate:
Deoarece în episodul de stupoare dată de LSD se amplifică starea
psihică preexistentă, o stare depresivă înainte de consum poate
degenera într-o experienţă "horror" ("horror-trip"). Astfel, pot apărea
stări de anxietate masivă a căror durată se întinde pe mai multe ore.
Experienţa "bad trip" se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din
partea medicului (clorpromazina - un neuroleptic comercializat sub
numele de Megaphen - este un antidot eficient). Dacă reacţia negativă
nu remite în timp util, poate fi urmată de o fază psihotică mai lungă.
Persoana afectată se comportă ca un bolnav psihic (de regulă ca în
cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reacţii psihotice
apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburări,
persoane la care predispoziţia este determinată de tare din timpul
copilăriei, eventual combinate cu existenţa unor factori genetici. Riscul
cel mai mare îl prezintă tentativele de suicid - de exemplu săritura din
geam, persoana drogată având convingerea că poate zbura.
În trecut au existat cazuri în care traficanţii au distribuit substanţe ce
nu au nici o legătură cu LSD, ci aveau o cu totul altă compoziţie.
Consecinţa au fost intoxicaţii dintre cele mai severe.
c) Psihoza de reevocare (flashback):
În acest caz este vorba de o stare de stupoare asociată cel mai adesea
cu trăiri intense de frică şi dezorientare, ce poate apărea la săptămâni
sau luni după consumul propriu-zis al LSD-ului şi care are, asupra
consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot apărea stări
anxioase, de paranoia şi halucinaţii. Deoarece "flash-back"-ul apare
fără prodrom, el poate debuta în momente cu totul neprielnice pentru
persoana în cauză (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea
situaţii dintre cele mai periculoase.
d) Pericole ce apar la consumul cronic:
LSD nu este un toxic ce dă dependenţă. Nu apare dependenţa fizică,
de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecinţele unor
experienţe repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfăcător, deoarece
trăirile de genul "bad trip" nu sunt suficiente, singure, pentru
formularea unor concluzii obiective.
2. Dom (STP): Substanţa numită Dom (STP) a fost elaborată de către
firma americană DOW-Chemical - acceaşi companie care produce
Napalm-ul. Dom sau STP este o amfetamină modificată chimic. În doză
redusă produce efecte de genul "Speed"ului, în timp în ce doze mai
mari, efectul este mai degrabă de "speed-trip". "Speed-trip"ul oferă
tocmai contrariul experienţei căutate în cazul abuzului de LSD. Se
caracterizează printr-o neliniştite chinuitoare, însoţită de agitaţie fizică,
stări intense de anxietate şi o durată lungă (72 de ore!).
3. PCP sau Angel Dust a fost elaborat în anii 50 de către firma
Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. În 1965 a fost
însă retras de pe piaţă, din cauza efectelor adverse deosebit de grave.
Imediat după aceea, în iunie 1967, a apărut brusc pe scena
narcoticelor.
Caracteristici ale acestui drog:
- drogul este mai ieftin decât heroina sau LSD
- efectul se instalează la fel de rapid ca la heroină şi mai rapid ca la
LSD
- acţiunea este mult mai intensivă decât la marihuana, haşiş sau
alcool
- durata efectului este mai lungă decât la heroină (până la 48 de
ore)
- vine în întâmpinarea celor care sunt, în mod evident, dornici de
trăiri terifiante (horror) şi autolitice
Forma de administrare:
Se prizează, dacă se prezintă sub formă de pulbere (Crystal). Formulat
în comprimate (tic-tac) se înghite. Aplicat dintr-un tub spray pe
marihuana sau chiar pătrunjel simplu, PCP-ul poate fi fumat (Hof,
Sherman`s). Administrarea rectală se face prin supozitoare. În fine,
efectul dorit se instalează cel mai repede, dacă se diluează şi se
administrează injectabil.
Spectru de acţiune:
1. Dozele mici produc o stare de ebrietate, uneori stări de excitaţie
nervoasă/agitaţie
2. În doze medii, are efect analgetic şi anestezic
3. Produce ecranarea stimulilor externi şi reduce capacitatea de
percepere a mediului înconjurător
4. Hiperexcitaţie/Iritabilitate
5. Dozele mari pot provoca crize convulsive
6. Nu sunt rare disforiile de tip depresiv
7. Creşterea frecvenţei pulsului, creşterea tensiunii arteriale
Stările de intoxicaţie seamănă celor din intoxicaţia cu cocaină (v.
cocaina)
PCP duce la evoluţii atipice ale stuporii ("horror-trips") ce seamănă cu
cele din consumul de LSD Psihozele PCP sunt tulburări frecvent
descrise în literatură.
Sechele pe termen lung:
Consumatorii cronici sunt practic zguduiţi în cele aproape două zile ale
"călătoriei" lor (engl. trip) de depresii şi anxietate. Aud voci bizare sau
muzică stranie. În timpul celei mai intensive faze, unii se cred a fi
dracul în persoană. Suferinţa psihică autoindusă se descarcă, în aceste
stări de tensiune prelungi, în accese de autoagresiune neinhibată ce
pot merge până la automutilare.
Dependenţa:
Toleranţa se instalează rapid. Cine doreşte să mai simtă ceva după o
săptămână de consum continuu al "prafului îngerilor", trebuie să-şi
mărească considerabil doza zilnică. Fiecare episod de stupoare aduce
cu sine o puternică componentă autolitică şi de automutilare.
"Dacă o iei şi totuşi supravieţuieşti, eşti un tip adevărat", aşa sună un
moto din scena consumatorilor de PCP.
4. Ciuperci cu substanţe stupefiante (de ex. Psilocibina )
Efectul psilocibinei este asemănător cu cel al LSD-ului. Se
caracterizează în special prin halucinaţii vizuale, modificări ale
perceperii culorilor, dar şi prin modificări ale stării psihice şi
emoţionale. Cei aflaţi sub efectul ei au impresia că-şi reamintesc şi
conştientizează trăiri uitate din vremuri trecute. Se observă o
schimbare profundă a perceperii timpului şi spaţiului, iar uneori
subiectul îşi percepe propriul corp distorsionat în mod bizar. Atenţia
este extrem de focalizată. Modificările stării de conştienţă sunt doar
uşor schiţate. Doze de câteva miligrame luate per os - ca. 4 mg - vor
determina, după 20 - 30 minute o relaxare spirituală şi fizică
percepută subiectiv ca fiind plăcută. La doze mai mari, tulburările de
percepţie a timpului sunt mai pronunţate, perceperea dimeniunii
spaţiului este modificată şi mai mult. Din punct de vedere
farmacologic, psilocibina are ca efect, asemănător LSD-ului, dilatarea
pupilelor, creşterea temperaturii ş.a.m.d.
