Amfetaminele:
Aceste substanţe simpatomimetice sunt derivaţi ai adrenalinei
(epinefrinei) la care predomină efectele excitatoare centrale. De aceea
sunt numite şi "amine de trezire" sau "amine tonifiante"
Acţiune şi pericole în caz de abuz:
Creşterea performanţelor şi a capacităţii de efort se face pe seama
rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă,
cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc
este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele şi
derivaţii lor suprimă senzaţia de foame, determinând reducerea
aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzaţia de oboseală este suprimată (ceea
ce face ca oamenii surmenaţi să resimtă mult mai mult efectul
amfetaminelor decât cei odihniţi). Capacitatea de gândire este
accelerată până la fuga de idei, iniţiativa crescută. Sub influenţa
amfetaminelor oamenii vorbesc mai uşor şi sunt mai convinşi de
valabilitatea şi originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca
de rutină face mai multă plăcere, contradicţiile sunt ignorate mai uşor,
iar relaţiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane,
care nu sunt obişnuite cu efectul substanţelor, fenomene adverse
deosebit de neplăcute ce umbresc acţiunea stimulatoare: palpitaţii,
uscăciunea gurii, dureri de cap, greaţă cu vărsături, nelinişte şi
insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la nelinişte maximă şi gândire necontrolată; este
posibilă colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stări
profunde de inconştienţă (comă). Fără tratament, o intoxicaţie de
acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regulă la deces; medicina de azi
cunoaşte însă antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice,
ergotamina).
Preparate înregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin (Captagon),
Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum şi
substanţele cu acţiune mai slabă: Meclofenoxat (Helfergin) şi Pyritinol
(Encephabol).
Aceste substanţe sunt larg răspândite, mai ales ca inhibitori ai
apetitului alimentar în cure slăbire, respectiv indicate pentru creşterea
performanţelor înainte de examen sau în viaţa profesională (de ex. la
şoferii de camion).
Expresia americană "speed" a devenit uzuală pentru distribuţia pe
piaţa neagră a acestor substanţe.
Forme de consum:
"Speed" este de găsit sub formă de pulbere, ambalat în capsule sau
comprimate. În consecinţă, speed poate fi prizat, înghiţit, injectat sau
fumat (ice).
Abuz şi dependenţă:
Pentru amfetamine, ca şi pentru majoritatea restului de droguri este
valabilă axioma: dependent devine doar, cine este predispus.
Predispuse sunt, de regulă, acele persoane pentru care efectul
stupefiantului respectiv reprezintă un sprijin psihic ("o cârjă pentru un
suflet bolnav") ce le ajută iniţial să facă faţă mai uşor unor tensiunni
interioare. Amfetaminele sunt substanţe tipice dădătoare de
dependenţă, în sensul că doza poate fi crescută rapid şi foarte mult -
până la cantităţi care, pentru persoane neobişnuite, sunt letale (200-
300 mg Pervitin). Toleranţa farmacologică este deci mare, dar nu este
egală în toate cazurile. Dependentul trebuie să-şi crească din ce în ce
mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorită, în acelaşi timp
însă doarme din ce în ce mai prost. Dependenţii de amfetamină dorm
doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de
amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se
deosebeşte foarte puţin de psihoza acută. El se simte ameninţat şi
urmărit de orice persoană necunoscută, are halucinaţii auditive şi este
complet derutat.
În cazurile mai puţin grave, dispoziţia persoanei este constant negativă
şi tensionată. Euforia iniţială dispare aproape total; chiar şi dozele
crescute asigură doar o dispoziţie lamentabilă. Dimineaţa este cea mai
neplăcută. Toate mişcările par a necesita un efort uriaş - o reacţie a
organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.
Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate în aşa-numita politoxicomanie,
consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt
utilizate de exemplu de alcoolici, dar şi de dependenţii de opiacee care
vor să se euforizeze dimineaţa (în mod evident, pot suprima
fenomenele de abstinenţă, fiind chiar mai eficiente, în această privinţă,
decât cocaina).
Combinaţia de amfetamine şi alcool poate provoca în multe situaţii un
comportament agresiv nefondat.
Dezintoxicare:
În abstinenţă, este tipică nevoia enormă de somn. Adesea, bolnavul
doarme timp de mai multe zile şi, mai târziu, câte 12 - 14 ore pe
noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizează foarte încet;
chiar şi în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros şi este mai tot
timpul abătut.
